TCP/IP a devenit popular utilizatorilor care dezvolta aplicatii internet
datorita inerentei sale deschideri si inoiri permanente. Acelasi lucru
se poate spune si despre Internet care este o retea de comunicare
deschisa. Pe de alta parte, aceasta deschidere poate foarte usor sa se
transforme intr-o sabie cu doua taisuri daca n-ar fi controlat intr-un
mod oarecare. Cu toate ca nu exista for tutelar universal care sa emita
directive si reglementari pentru Internet — controlul este in cea mai
mare parte bazat pe cooperare mutuala — Internet Society
(ISOC) servesta drept institutie de
standardizare pentru comunitatea Internet. Este organizata si
condusa de catre
Internet Architecture Board (IAB).
IAB insusi se bazeaza pe Internet Engineering Task Force (IETF)
pentru emiterea de noi standarde, si pe Autoritatea Numerelor Atribuite
Internetului —> IANA (Internet Assigned Numbers Authority)
pentru coordonarea valorilor comune mai multor protocoale. Editorul RFC
este responsabil pentru revizuirea si publicarea documentelor
referitoare la noile standarde.
IETF insasi este condusa de IESG (Internet Engineering Steering Group) si este mai departe organizata sub forma sferelor de activitate (Areas) si a grupurilor de lucru (Working Groups), unde noile specificatii sunt discutate si noile standarde sunt propuse.
Procesul de standardizare a Internet (Internet Standards Process), descris in RFC2026 — The Internet Standards Process - Revision 3, se ocupa cu toate protocoalele, procedurile si conventiile care sunt utilizate in sau de catre Internet, chiar daca ele sunt sau nu parte a suitei de protocoale TCP/IP.
Suita protocoalelor de Internet evolueaza in continuare prin mecanismul
solicitarii de comentarii (Request For
Comments — RFC). Noile protocoale (cele mai multe protocoale
aplicatie) sunt proiectate si implementate de catre cercetatori, si sunt
aduse atentiei comunitatii Internet sub forma unui Internet draft
(ID). Cea mai mare sursa de astfel de drafturi (ID) o constituie IETF.
Totusi, oricine poate trimite o propunere sub forma unui Internet draft
catre Editorul de RFC-uri Editor. Exista o serie de reguli pe care
autorii RFC/ID trebuie sa le urmeze pentru ca un RFC sa fie acceptat.
Aceste reguli sunt ele insesi descrise intr-un RFC (RFC 2223) care
indica de asemenea cum sa fie transmisa o propunere pentru un RFC. Odata
ce un RFC a fost publicat, toate reviziile si inlocurile sunt publicate
ca un noi RFC-uri. Un nou RFC care revizuieste sau inlocuieste un RFC
existent se spune ca aduce la zi (update) sau perimeaza (obsolete)
acel RFC. RFC-ul existent se spune ca este actualizat sau perimat de
catre cel nou. Spre exemplu RFC 1542, care descrie protocolul BOOTP,
este "edita a doua", "fiind o revizuire a RFC-ului 1532
si un amendament al
RFC-ului 951". RFC-ul 1542 este de aceea etichetat dupa cum
urmeaza: “Obsoletes RFC 1532; Updates
RFC 951.”
Anumite RFC-uri sunt descrise ca documente informative in timp ce altele descriu protocoale Internet. IAB (Internet Architecture Board) mentine o lista a RFC-urilor care descriu suita de protocoale. Fiecarui document ii este atribuita o stare si un statut. Un protocol Internet poate avea una dintre urmatoarele stari: Standard, Draft standard, Propunere de standard, Experimental, Informational, Istoric. Un protocol Internet poate avea unul dintre urmatoarele statute: Necesar, Recomandat, Electiv, De uz limitat, Nerecomandat.
IAB a stabilit ca acesta este un protocol oficial pentru Internet. Acestea sunt impartite in doua grupe:
1. Protocolul IP si cele situate deasupra; sunt protocoale care se
aplica intregului Internet.
2. Protocoale specifice unei retele; In general specificatii despre cum
se face un protocol Internet pentru tipuri particulare de retele.
IAB este foarte aproape de a incadra acest protocol ca un protocol standard. Testari substantiale si larg raspandite care genereaza potential multe comentarii sunt de dorit. Comentariile si rezultatele testelor trebuie trimise catre IAB. Exista sanse ca sa apara schimbari in protocolul draft inainte ca el sa devina un standard.
Acestea sunt propuneri de protocoale care pot fi loate in considerare de catre IAB pentru a deveni standarde in viitor. Implementari si testarea de catre mai multe grupuri est de dorit. Revizuirea unui astfel de protocol este foarte probabila.
Un sistem nu trebuie sa implementeze un protocol experimental decat daca este participant in experimente coordonate de dezvoltatorul protocolului.
Protocoale dezvoltate de alte organizatii de standradizare, sau producatori, sau care sunt din alte motive in afara sferei de competenta a IAB pot fi publicate ca RFC-uri pentru a fi utile comunitatii Internet ca protocoale informationale. In anumite cazuri, astfel de protocoale pot de asemenea sa fie recomandate de catre IAB pentru a fi utilizate pe Internet.
Aceste protocoale care sunt foarte putin probabil sa devina standarde in Internet, fie din cauza ca ele au fost depasite de dezvoltari ulterioare, fie datorita lipsei de interes.
Un sistem trebuie sa implementeze aceste protocoale.
Un sistem trebuie sa implementeze protocoalele recomandate.
Un sistem poate sau nu sa implementeze un protocol electiv. Ideea generala este ca daca ai de gand sa faci ceva de genul acesta, trebuie sa faci exact aceasta.
Aceste protocoale pot fi utilizate in circumstante limitate. Aceasta poate fi din cauza starii lor experimentale, naturii specializate, functionalitatii limitate, sau starii istorice.
Aceste protocoale nu sunt recomandate pentru uz general. Aceasta poate fi din cauza functionalitatii limitate, naturii specializate, sau starii lor experimentale sau istorice.
© Cornel Mironel Niculae, 2004-2005
25-Mar-2008